Domnișoară

Domnișoară patimile curg,
Un val de tinereți mă înconjoară
Te simt asemeni unui demiurg
Prin vene sângele-mi incet coboară

Domnișoară, zidurile stau să plângă
Cand tu ma îneci cu fiecare rugaminte
Te plânge lacrima pe mâna stângă
Rabdarea pare-mi, singură se simte

Domnișoară, primăvara noastră trece
Alta la schimb ,curând nu vom mai simte
Izbanda ta va face inima să plece
Spre un orizont mai cald și mai cuminte

Domnișoară, suntem sus pe creste
Plecați de undeva din nicăieri
Mai sus decât acele ploi celeste
Ce altceva mai poți trăirii sa îi ceri

Domnișoară, frunzele se scad
Din socoteala blândă a naturii
Iar tu rămâi acelaș chip de jad
Eternul verde,lacrima pădurii.

C.e.M