de ziua mea mai naște-mă o dată
tu, mumă, ce m-ademenești cu sânul
cel dulce de fiori de prunc, hapsânul
din urmă vremea a îmi fi iertată.

îmi glăsuia-n tăceri de ani bătrânul;
prin a mea liniște de-un ieri certată
avea și timpul clipa mai ciudată
și mă-mbătam adesea cu păgânul.

păstrez în vie amintire ceasul
din lapte ce-a purces al meu picior
și-acum îmi sprijin de atunci tot masul.

curgeau licori de sânge din urcior
și straiele din os îmi vor pripasul
e-n patimi crucea din interior.