rup tăcerea și ea urlă de durere
mă dau de gol când sunt prea plin de mine
am răutăți atunci când mi-e bine
și-n slăbiciunea mea prind din nou putere

nu am nimic când cred că dețin totul
și chiar de-s singur parcă respir cât doi
un fel de pace am ce duce un război
cu gândul ager ce face pe idiotul

mă înnoiesc cu tot ce este vechi
și oscilez adesea între nu și da
printr-un eșec îmi clădesc izbânda
căutând perechea printre neperechi.