Tu, peste tot

Simt albul văratic în prispa-ți de gheață
Ești umbră născută cu sete de viață
Te umblă parfumuri din epoci uitate
Prin trupul blajin, adânc închistate
Simt noaptea agale,trăgând spre ferești
Atâta culoare cât poți să iubești
Ești lacrima stinsă de crunta-mi mișcare
A clipei regină, a nopții mirare
Simt sete absurdă, în vremi secetoase
Pe tine te simt, simt carne,simt oase
Deasupra-ți prevăd, icoane și sfinți
Presimt nemurire, iar tu mă presimți