Pe statuia învechită
Teiul crengile își apleacă,
Spiritul lui Eminescu
Veșnic viu vine și pleacă.

Atât de fragedă-i visarea,
La steaua care o urmărește,
Căci zeci de ani vor trece în timp,
Dar, alt Luceafăr greu va crește.

Luna sărută ochii statuii reci,
Teiul îi mângâie obrazul,
Spiritul lui Eminescu
Scrie versuri printre ramuri.

Flori și lumânări aprinse
I-au împodobit plecarea
Visând codrii de argint
Spiritul lui Eminescu
Își astâmpără chemarea.

Sus în ceruri printre stele
Luceafărul se învârte roată,
Iubirile îi deșteaptă…
Poate se va întoarce o dată,
În alt lan de poezii,
Cu iubirea mult visată.

08-06-2018