agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 656 .



Smochinul inimii mele
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [aaaaaa ]

2018-06-11  |     | 



Sprijinind un lac de cer cu un braț imens de crengi,
Dragoste cu frunze-albastre și cu inimă de lup,
Ochii minții-nlăcrimați numai tu poți să îi ștergi,
Prinzând rădăcini în dorul gândului lipsit de trup.

Am să scotocesc prin el să învăț pe und' se urcă,
Numai îngerii-mi coboară, c-am o aripă în plus,
Să o las iubirii mele, căci o duc de mult în cârcă,
Doar așa-mi va crește crucea pe care o am de dus.

Tu alinți cu ochii leneși lacu-albastru de pe ramuri,
Codrul și un corn de cerb te vestește c-am ajuns,
Să-ți Iași aripa-adormită pe-ale noastre două maluri,
Ca o punte peste-o mare de-ntrebări fără răspuns.

Lacrimile-ncep să cadă peste lumea mea de orb
Și îmi îndulcește viața tristă-a buzelor flămânde,
Le hrănești la tine-n brațe și în ochii lor de cerb,
Le vezi frica mea, de mine, lângă tine cum mă prinde.

Muntele-l încalț ca mine, c-o pereche de opinci,
Îi fac fluier din izvoare și-l învăț să cânte doina,
Îți întindem pan' la tine versuri cu obraji de prunci,
Că-ți vrea sufletul și mintea să ne înțeleagă taina.

S-a dus vestea pân' la mine de a ta gură de pâine
Și de stelele de câmp ce răsar în părul tău,
Mierea de măslini coboară recitată de albine,
Pe cărare, să o soarbă buzele din gândul meu.

Vin cu inima în dinți purtand versul scurs pe-obraz
Să înmoi taina pădurii și apoi să o străpung,
Cât s-ajung până la tine să-ți sorb dulcele extaz
Și zălud de fericire din tristețe să te-alung.

Dragostea-mpletește-o rugă peste liniștea-mi lăuză,
Brațul ce sub cap ți-adoarme seamănă leit cu-al meu,
Fac din flori de fier bătut colivie pentr-o muză,
Să o apăr de nebunii îmbrăcați ca Dumnezeu.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!