agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-06-20 | |
Iubita mea e limpede și năvalnică
Ne-am iubit toata noaptea pe câmpuri cu maci roșii Iar dimineața a cântat în biserica lor Un cântec vesel, zburdalnic dar pe care ei nu l-au înțeles Atunci au învinovățit-o de vrăjitorie Iubita mea e pasăre care zboară pe cer până la soare Inchizitorii au haine lungi și negre până la pământ Soarele se lupta să iasă din negura nopții Un strigoi cu față de femeie vopsită cu buze subțiri Strigă în gura mare că așa ceva nu e permis Un cântec atât de vesel nu a mai fost auzit Iar biserica se va dărâma peste ei fiindu-le mormânt Din fundul sălii vorbește și o gospodină În timp ce mănâncă fluturi și flori de maci Iar un cameleon din primul rând Plânge și râde cu lacrimi de neîncredere și tristețe Atunci când pasărea de diamant le cântă în față Se retrag dulăii în cuștile lor Apoi îi convoacă secretarul cu propaganda Să facă o ședință de înfierare a obscurantismului Toți ceilalți din biserică tac ca niște morți Așa cum au tăcut și părintii lor Atunci când bunicii le-au fost furați O tăcere criminală care îi ușurează și îi face complici Blasfemie !!! strigă un câine râios cu nume de sfânt Să-i schimbăm culoarea. să-i tăiem aripile, Să zboare mai jos să o putem vedea și noi Să o ardem pe rug, încheie el Dar au mai fost și alte păsări care au zburat spre cer Multe dintre ele mult mai aproape Iar oamenii privesc spre cer Nu spre cimitirele cu morți Noi nu știm - spune activistul de partid Dacă noi nu știm înseamnă că nu există Facem proces-verbal în care se consemnează Că pasărea de diamant nu are voie să viseze și să zboare Iubita mea e arsă pe rug De niște strigoi pe care nu-i cunosc Ieșiți din cimitirele frustrărilor Pe câmpul unde ne-am iubit se joaca copiii
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate