Într-o grotă a minții mele e trecut de miezul nopții,
Stau c-un înger ce-ți alină prima ta clipa de teamă,
Din poemă iți recită versul ce-i dă sensul vieții
Și-o va face printre stele, cea mai fericită mamă.

Dintr-un pântec pârguit s-a născut o nouă Ană
Ce va fi zidită-n mine, ne-în stare să mă plângă,
Am s-o port etern în versuri credincioasă ca o rană,
Să îi sorb etern durerea scrisă-adânc în partea stângă.

Clipele se sting tihnite peste trupu-mbrățișat,
Acum se oprește timpul cum s-a mai oprit odată,
Într-o zi la fel ca astăzi, Dumnezeu a fost creat
Și după doar șapte clipe, plăsmuită-ai fost tu, fată.

Umbrele de lupi se scurg printre ramuri de copaci,
Parcă-s lacrime timide peste-obrajii mamei tale,
Gem ca lemnele padurii-n legănele de săraci
Și-apoi trec in haite Prutul, înfășate în basmale.

Soarele-i legat de tine cu-o îngălbenită ață
Și-i îndrăgostit de Luna chipului plecat devreme.
Ți-a promis în taină ție, c-o găsești în altă viață,
Numai dacă-o porți de mână, neuitato, prin poeme.

Dintr-un vis, un La multi ani ți s-a strecurat sub pleoape
Deschizi ochii pe furiș să-ți lași îngeru-adormit
C-a stat toată noaptea treaz, numai să iți stea aproape
Doar să-ți vadă răsăritul de pe chipul tău uimit.

Din poet, în ursitoare mă preschimb, prinsă de lene
Îți simt gura ta-nfășată cu un dor de nou-născut,
Când mă scurg in dulci cărări pe obrajii de sub gene
Și-ți scriu drumul vieții tale, într-un vers abia-nceput.