Umbrele joacă piruete în sufletul meu
Și scot la iveală secrete nescrise,
Gustul iubirii se pierde în șoaptă.
Aș vrea să fiu sacoul de stofă dură
Ce-l purtai în toate anotimpurile
Îl agățai pe umerașul jumătate rupt
Doar când mergeai la somn în miez de noapte,
Apoi îți zâmbeam bună dimineața
Când mă scoteai din întuneric.

Aș vrea să te port ca pe cămașa mea preferată
Din mătase de dud, cu nasturi din dantelă fină,
Să te simt la pieptul meu,
Să dansez cu tine dansul cotidian al zilelor împovărate,
Aș vrea să fii nectarul florilor de manuka
Din care să mă hrănesc pentru tot anul
Apoi să zbor în căutarea asfințitului,
Aș vrea să fiu urma ta
Pe nisipul umed al mării fierbinți
Ce să mă ia cu valuri nurlii în lumi depărtate,
Aș vrea să…