agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-07-30 | |
mă-nvârt în sfera asta mică
numită univers finit privesc și umbrele cum pică din pomul vieții nesfârșit o picătură de otravă și alta de nectar primesc de câte ori spun în oglindă măi, chip de lut, eu te iubesc! și-un ciob ajunge-n talpa lată - metaforă căzută-n clipă - ia-mă, Tu, Doamne, de-o aripă trezește-mă din viață iar și dacă îndrăznesc spre somnu-mi de om comod să mă îndrept urechea scutur-o iar zdravăn pământul reavăn să-l strivesc în căzătura mea de fată femeie sau ce-oi fi acum lungi-s-ar vraja destrămată când trează mă visez că zbor să nu mă-nvârt încă odată în sfera mică dintr-un scut de-argint de aur și de aer s-ajung iară și iar acum ce sunt ce sunt eu, Doamne, pe pământ și-n câte-oglinzi privesc deodată? când cerul bolta lui cea lată și-o scutură în ploi zăpadă și-n primăveri și-n veri și-n ierni ba chiar și toamna câteodată uită ce lună e și noi primim zăpada prea curată ce sunt eu, Doamne? ce suntem noi? 29 iulie 2018
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate