speranța mă transpune în stări de vibrații
descoperind cu ea căi de purificare
fac salturi de voință cu zeci de admirații
mă pregătesc mereu pentru marea schimbare.

am ridicat altarul pe cărbuni de foc
din flăcări să renasc ca pasărea Phoenix
despicând obscurități cu mare noroc
arzând în conștiință rugăciuni de onix.

inima mea a ars mereu precum o torță
să lumineze bezne haotice, haine
dar am avut credința ce mi-a dat o forță
să lupt cu deznădejdea ce duce la ruine.

nu cred în sufletele care nu se frământă
fără freamătul dumnezeiesc viața e răsfrântă.