lansez spre cer un vis ca pe-o rachetă
în slava lui vreau să scap de coșmare
să stau la povești cu steaua mea cochetă
pentru lumini serafice am mereu chemare.

nopțile albastre provoacă o schimbare
armonii ancestrale sunt dictate de Lună
iubirea de natură mă scoate la plimbare
să strâng lumini cât norii nu se-adună.

nu am să las bezne în suflet să se nască
demonice fantome vreau să piară în foc
turma mea de doruri miresme să pască
la ospăț cu prieteni să cânt și să joc

arnunc tristețea cu întunecată mască
în fântâna de opal ce izvorește-n noroc.