păstrez splendorile verii într-un verde cufăr
speranțe vise amintiri s-au deprins cu iubirea
magia romantismului e ca floarea de nufăr
scăldată în valuri împroaspătând gândirea.

fermecate gânduri transcend într-o romanță
imită ciocârlia cu cântecul ei mândru
pâini de lumină cu dulceagă substanță
le savurez și noaptea cu un pahar de cidru.

urmată de speranță meditez pe un pisc
ocolind pericolul. prăpăstii s-au deschis
din templul muntelui, nu vreau să risc
să pierd din viață zborurile din vis.

ecoul rapsodiei îl imprim pe un disc
gustând din pomul vieții fructul interzis.