agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-09-01 | |
Am avut mereu de mic rădăcinile-n picioare,
Orice ploaie și ninsoare o citeam de unul singur, La-nceput ca tânăr mugur, fluture apoi prin gând Pân-a devenit crescând, semnul meu de întrebare. N-a rămas niciun răspuns încă ne-certat de mine Plânge Muntele de Bine, parc-ar fi un pui de lup Ce-l mototolesc și-l rup și-l ingrop cât mai departe Ca pe-un semn sfințit de carte, undeva în păr la tine. Păstoresc turma de lupi și-a mea haită de dorințe Lupa-mi ține coferințe invocând magia neagră Cu poeme și viagră și legat de-un trup de aur Citesc singurul tezaur scris în vers de două ființe. Aș-am frânt coarda viorii din Balada-nstrăinată Și-am pierdut-o înca o dată prin pădurea nimănui, Dumnezeu pe-acolo nu-i, numai unica-mi mireasă A promis că-mi duce-acasă mângâierea ei uitată. Și m-am dus și eu cu ele, luându-l și pe Dumnezeu Simt că-i unul de al meu, nu ne mai separă teama Că-ntr-o rugăciune, mama pomenea de El, de bine Până m-a iubit pe mine și pe tine-n versul meu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate