agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-09-13 | |
Îmi pun o noapte pe umeri și-mi petrec singura viață,
Sorbind laptele cu gheață dintr-o ceașcă fără stele, Dăruită-n gând de ele când eram ce nu mai sunt, Pe-un nemuritor mormânt, Crucea gândurilor mele. Ares mă numea Apollo sus pe-un cer de gelozie, Pe-undeva prin poezie mă striga "Soarele meu", Afrodita-n versul său, ce-a rămas închisă-n cartea Unde stă și teme moartea fiului lui Dumnezeu. Mă trezea gustul de sânge fără ierni și fără veri, Morți sleite de puteri strânse-n gânduri neucise Și când ceru-mi adormise, eu și câinele și-o carte, Ne-am lăsat, Ares, departe fără viață, fără vise. Și-am găsit un munte trist bântuind ca Necuratu' Când își mai certa săracu' șatra lui de lupi cârpiți, Dar cu aripi printre dinți și o Lupă-n loc de zână, Ce în cort doarme pe-o mană, de dorește s-o alinți. Fac ceaune ca țiganii când de morți mă-ndepărtez, Doar din-alea de botez, căci e Lupa-n visul meu, Lumânări de nuntă-s eu, până o s-ajung cioban, Să îmi nască-o dată-n an câte-un fiu de Dumnezeu. Și să ne-mpărțim un munte, mai înalt de dimineață Sorbind laptele cu gheață în ceaune de hârtie, Nemurirea-i erezie, vreau să mor dacă-o să-mi vină, Să mă duc singur de mână într-o altă poezie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate