Mă gândesc că dacă aș muri astăzi
nu aș pierde mare lucru,
oricum viața începe întotdeauna de mâine
și se termină cu un vis:
urât, frumos sau pur și simplu de un zero absolut.

Nu mă mai mir că vocile pe care le auzim,
toate, fără excepție,
sunt ca o flacără pe punctul de a se stinge,
mai ales încordate
și transpuse în viața de mâine.

Pentru că din această cameră a ecourilor
unde gândim cu voce tare
cele mai bune replici
se întind ca un arc de triumf peste moartea fiecăruia,
care începe zi de zi.