întorc noaptea pe fețele lunii
într-un descântec
fac incantații pentru aducerea ploii

pun semne la izvoarele dragostei
apă neîncepută beau și arunc împrejur
să mă vindec de dor

îmi las urme pe pietrele albe
peste care alunecă destinul
cu întâmplările vieții

dimineața urcă prin frunzele copacilor
lumina le sărută seva
rădăcinile se răstignesc în pământ
flămânde
păsările se opresc din cântatul zorilor
și zboară în altă parte

ziua se prinde cu mâinile de gât
și răsuflă ușurată

nu-mi doresc decât un curs normal
lăsați-l liber
mă întorc la matcă
unde m-a lăsat Dumnezeu
să-mi caut drumul