agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 924 .



Flori de narcisă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [paparadzzi ]

2018-09-24  |     | 





Visat-am ca și ieri poiana plină cu flori de narcisă,
Desenată era cu un verde aprins și vie-mi părea,
Trufașul soare se oglindea în fiecare coronulă deschisă,
Încât, călăuzită priveliștea se întrezărea.

Un pui de vânt târcoale dădea încercînd să îmbărbăteze
Capetele plecate, înfipte într-un trup multifloral
Cu mâinile întinse la vârf, să ospăteze
Privitorii ademeniți cu un miros meșteșugar.

Se făcea că înțeleg graiul păsăretului adunat
Să serbeze învierea bătrânei primăveri,
Cu odă aleasă se prindeau în lung și în lat,
Era o regină acea poiană între poieni.

Nu, nu odihneau acolo rămășițele neasemuitului Narcis
Și nu era eternul tărâm făgăduit de Mântuitor
Visam bucata de pământ în care am copilărit,
Bucata de pământ în care m-aș întoarce să mor.

Oh, copilărie cum te-ai lăsat așa furată de vreme
De mi-ai mai da măcar o zi din tot ce-am trăit,
Poate așa inima nu ar mai plânge, nu ar mai geme
De fiecare dată când flori de narcisă am mirosit.

De-aș mai mușca o ultimă oară din bunăstarea ta,
Să alerg desculț la pârâu, din palmă apă să beau
De-a v-ați ascunselea și ulii și porumbeii să mă mai pot juca,
În nucul bătrân să mă cațăr, bunicii spaimă să dau.

Să zburd cât e ziua de lungă cu coltucul de pâine în gură,
Să îmi stea inima-n gât de mă va prinde la furat,
Neștiutoarea ta mantie fără contur să-mi fie armură
Grijilor de mâine. Prea repede ai plecat!

Încercat-am în poiana cu flori de narcisă să te găsesc,
O vorbă nu ai spus și ai dispărut în neant, făcîndu-te scrum
De ce nu mai vii pe la mine cuget copilăresc
Întoarce-te că, ai uitat să îți iei rămas bun.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!