agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-10-02 | |
Afară miroase a toamnă târzie,
sărutul iernii ce se apropie îmi face obrajii rumeni, simt cum inima accelerează să îmi țină trupul cald și confortabil, mă uit la cer și văd un stol grăbit de rațe sălbatice cum caută căldura verii, urmează o cale ce doar ei o cunosc spre noi primăveri; inocența de copil îmi umple sufletul de bucurie mă plimb pe covorul de frunze colorat ce-mi încânta privirea, ridic o castană abia desprinsă din castanul gigant din grădina bunicii, legătura cu pământul devine mai vie când o ating, coaja catifelată de un maro intens îmi trezește simțurile, îmi amintesc de străzile reci din New York când mă plimbam de mână cu iubitul meu și mâncam castane prajite zâmbeam amândoi și vorbeam cu gura plină eram un întreg într-o lume dezbinată, străină; gustul de cărbune ars îmi provoca un amar plăcut ce-l îndulceam cu fantezia, că odată ce ajunși în garsoniera de 35 de metri pătrați din Queens, vom face dragoste la căldura șemineului, cu luminile stinse… Fără să îmi dau seama am grăbit pașii spre casa veche a bunicii care acum o numeam “acasă”, el mă aștepta pe verandă, sorbea încet din cafeaua proaspăt făcută, mă privea cu o dragoste blândă știam, gândurile mele nu-i sunt străine și vorbele sunt de prisos, atunci mi-am pus o dorinta: "cu el să îmbătrânesc aș vrea, împreună să ne-ndreptam spre acel loc mai luminos".
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate