agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-10-08 | |
Ideile fierbinți pot deveni flăcări orbitoare
care nu se sting niciodată: nici apa, nici bombele, nici pământul nu le pot stinge de vreme ce spre nori tu poți urca cu ele și acolo sus te vei simți cel mai fericit că știi cu siguranță să le aprinzi pentru elevarea tuturor. Inexistenței tu poți să-i vorbești mustrând-o pentru densitatea ei invizibilă, dar palpabilă doar pentru simțirile tale traduse în limbajul umbrelor celorlalți reflectate de oglinzile viitorului care le conturează aura materializându-le singularitatea și luminiscențele interioare capabile să-i vindece prezentul, ori să-i remodeleze trecutul, spre a ni-l proiecta direct în viitor. Fiecare gândire are dreptul ei justificat sau stupid de a fi, spre a umple imensitatea sătulă de goluri mute dar avidă de concret zgomotos, de născociri dinamice care pot depăși viteza oricărui gând trepidant, chiar și a gândurilor aparent statice, deși se poate spune că iuțeala ei era de la început o invenție a focului, întrucât infinitul negru al universului era mereu însetat de focuri, de lumini, iar setea lui oarbă ți-a infuzat-o cu dărnicie ție, ca o aparentă inutilitate deși, ulterior, va fi mult necesară și perfect verosimilă, tot mai mult fezabilă în 3D, spre a îndestula închipuirile greu de închipuit, toate rătăcind prin cotloanele reversibile ale infinitului unde mai este loc destul pentru multiple elucubrații fantastice ce pot face din orice sfârșit un început palpabil și util... Laudă-te imaginație răscolitoare de imposibilități necesare care încearcă să aducă universul la un numitor comun ce-i va desconspira curând secretele - pe cele de acum și pe cele viitoare. Oricum, trebuie să amintim cu prudență toate acestea repetându-le plini de curaj propriei noastre neputințe, spre a-i reinvigora speranțele însingurate de eșecurile amenințătoare care trebuie transformate în ambiții înfloritoare, căci despre magia lor putem vorbi la infinit, nefiind vreodată îndiguite... Toate curg prin spațiile șerpuitoare ale gândirii noastre ocolind cimitirile de idei moarte, până ajung la acea oază miraculoasă care transformă în scântei lacrimile noastre și ne preface în salve de artificii fiecare respirație, până ce ne umple la refuz sufletele cu o infinitate puternică de multiuni versuri divizibile până ce ne fericesc fără să știm și ne clonează ființa în alte infinități similare, spre binele nostru și al celor și mai fericiți ce vor veni. GLEN ELLYN, 10 oct. 2018
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate