e toamnă blândă în sufletul meu
cu speranțe dulci mângâietoare
ciorchini de struguri copți din soare
sunt visele mele dobândite cu greu

fascinații învăluitoare culeg de la stele
tentații roz de transfigurare în spirit
primesc lumina lor o ador o merit
ca pe o mângâiere în voaluri de dantele

privesc cerul magic ascult a lui chemare
știu că mă acceptă sentimental poet
dialectici îngerești sonet după sonet
să nu rănesc cuvinte cu o disperare

lirismul toamnei îl condeiez concret
sute de versuri le azvârl spre soare