agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-10-19 | |
Mircea Trifu
Patimi sângerând pe buze mi se zvârcolesc de sete, Ce îmi gem ca două fete langă-un dumicat de miere, Neavând nici o putere și nici rang să-i dau porunci. Când la sânii dulci mă urci să-i sorb râul de durere. Iar îmi bate marea-n tâmple și mă duce cu arcanul, Strâns în pântec prin vulcanul ce străbate trupul tău. Cine-mi este Dumnezeu, El sau binecuvântata gură Ce cu-o blândă mușcătură îndulcește versul meu? Căci ți-e singura răsplată de-i furi focul unui zeu, Când te cheamă Prometeu, nici să mori nu ai răgaz, Pe un vârf din Caucaz, un blestem cu cioc de vultur, Nu pot, Doamne, să il scutur că-i imens, etern și treaz. Simt miros de pâine coaptâ când o-nfulecă copiii, Fericiți morții și viii iar mă pomenesc pe-altare, Lângă foc li se năzare și fac dragoste pe munte Și cu un sărut pe frunte își găsesc un loc sub soare. Închid ochii-adânc în tine să-ți aud leneșul geamăt Și pe sâni ultimul freamăt stins de lacoma mea gură Să-ți las dulcea ta făptură cu un secol mai aproape. Lângă-o stea căzută-n noapte peste petecul de ură, Ardem vulturul din zgură cu un foc din ochii mamei, Până scap din lanțul spaimei să fiu iar a ei batistă Și în orice seară tristă să-ți chemăm dulcea icoană, Cu iubirea pământeană să ne fii pe cruce Cristă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate