rapsodia crează torente de plăcere
avântul voluptos mă înalță la cer
extazul sublim speranța îl cere
când toate suspinele și temerile pier.

tăcere curmată de șoapte de iubire
visul în zbor cu pescăruși pe țărm
când stele cern străluciri în privire
când universul spune abisul să-l sfarm.

insomnia dulce în slovă o transform
clipe de încântare se scaldă la izvor
condeiul lucrează când nu pot să dorm
când pun la tristețe lacăt și zăvor.

versul și cântul s-au transferat în sânge
unde veșnicia nicicând nu se va frânge.