agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 526 .



Filozofie părintească...
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ika ]

2018-11-21  |     | 



Filozofie părintească...

Mi-e atât de dor, de tata!
Și de adepții lui cei geniali...
Când sfaturi îmi dădeau pe îndelete,
Să-mi creioneze viitorul ideal.

El, tata, scriitor voia să ajungă,
Ca să deștepte lumea în jurul lui
Și știința lui cu toți neștiutorii s-o împartă;
Dar soarta capricioasă altfel a ales,
Când gândurile lui strigau, Progres!
Poate era prea mic în univers...
Mare, sigur este, pentru a lui fată.

- Prea bun, prea prost și prea cinstit
Sunt și am fost, îmi spunea tata,
Cu cine nici nu trebuia luat în seamă,
S-a profitat de bunătatea mea,
Și am răbdat ca Iov, în viața asta,
Cui am greșit? Naiv se întreba,
Căci am plătit dublu și-ndesat orice nimic,
De aceea vreau pe alții să-i deștept la timp,
Deși totul în viață e relativ.

- Știu multe, draga mea copilă,
Dar, foarte puține, în același ritm,
Să te învăț o viață întreagă
Și tot nimic eu nu te-am învățat,
Căci viața este o ecuație divină.
Ce suntem noi oamenii cu adevărat?
Poate aflăm, dar sus în ceruri.

- Atâtea întrebări mi-am pus în viață,
Îmi spuse tata, gânditor ca Buddha,
Arătându-mi o tâmplă obosită,
Și atâtea răspunsuri am încercat să-mi dau,
Cât marea frunzelor căzute toamna,
Și din enigmele vieții nimic nu am aflat,
- Ție, ce să-ți predau ?
Decât ce am citit și experimentat,
Căci vieții încă nu-i cunoaștem taina.

Ce suntem noi oamenii în univers?
Furnici pe-un mușuroi balșoi,
,,A fi sau a nu fi”
Ne întrebăm, ca Hamlet,
Neputincioși în fața sorții,
De ce venim, de ce plecăm ?
De ce iubim, de ce visăm?
Ce guri hrănim, în cer divin ?
Când vom avea habar ce suntem
Și pentru ce ne înmulțim?

Enigme și iarăși enigme,
Zbateri aiurea, fără de rost,
Dar știu, îmi spuse tata foarte serios,
Că trebuie să fim mai buni,
decât am fost...
Ãsta e marele secret!
În rest, cum venim, așa plecăm,
Tot goi, tot proști.

,,Nimic nou sub soare”

20-11-2018


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!