Se ia tandrețea și se taie în două inimi roşii cele patru zări.
Dragostea tăcută despică poezie pe chestia aia din mijlocul plăcerii.
Pe marginile clipei încolțește beția din câteva amintiri mărunte.
Dintr-un castron adânc ziua se face mai frumoasă și
smocul ăla de realitate din creştet se reflectă doar prin vitrine.
Dacă nu ştii să plângi când tai ceapa, tai-o cu gândul la bani.
Pentru Dumnezeu, aruncă-ţi şi tu odată solniţa şi lasă gustul să-ți scape printre degete!