soțului meu cu iubire

ador diminețile crescute în palmele tale
cu zori mângâietori din puternice brațe
prin cearcănul visului cad doruri vitale
unde se duc și se-ntorc cocori de speranțe.

fluturii care încă mai zboară prin piept
sunt privirile tale de dragoste pură
prin delta sufletului mereu te aștept
ca un miraj cu nuferi cu un sărut pe gură.

vino pătruns de armonia universului magic
nu-mi lăsa inima să se surpe-n abis
tăceri neștiute se comportă nevralgic
și mi-e dor de ține cum mi-e dor de scris.

tu eșți poezia din sufletul meu
iubirea ce ți-o port va dăinui mereu.