agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-02-17 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Privighetorile nu te lasă să dormi la Platres.” Privighetoare timidă, în răsufletul frunzelor, tu care dăruiești răcoarea sonoră a crângurilor despărțitelor trupuri și sufletelor ale celor ce știu că nicicând nu se vor întoarce. Voce oarbă, care pipăi în memoria întunecată pași și gesturi – n-am curajul să spun săruturi – și-nfruntarea amară a captivei exagerate. .................................................................................................................................................................................................................................. Unde e adevărul? Am fost și eu, într-un război, arcaș: destinu-mi, al unuia ce n-a găsit ținta. .................................................................................................................................................................................................................................. La Troia, nimic – un simulacru. Așa au vrut zeii. Și Paris se culca cu o umbră ce-i părea făptură aievea; și noi ne masacram pentru Elena, zece ani. Mare durere se abătuse peste Elada. Atâtea trupuri jertfite fălcilor mării și fălcilor pământului; atâtea suflete sortite pietrelor de moară, ca grâul. Și fluviile se umflau cu noroi însângerat pentru o vibrare de in, un nor, un zbor de fluturi, un puf de lebădă, o cămașă goală – pentru Elena. Și fratele meu? Privighetoare, privighetoare, ce este zeu? Și ce ne-zeu? Și ce-i separă? „Privighetorile nu te lasă să dormi la Platres.” Pasăre-nlăcrămată, în Ciprul sărutat de valuri și sortit să-mi aducă aminte de patrie, iată acostez cu această poveste, dacă-i adevărat că aceasta e o poveste, dacă-i adevărat că oamenii nu vor mai prinde vechea momeală a zeilor; dacă este adevărat că după atâta vreme un alt Teucru sau Ayax sau Priam sau Hecuba sau vreun necunoscut anonim care totuși a văzut un Scamandru acoperit de cadavre, nu va avea destinul de a primi mesageri veniți să comunice că atâte suferință, atâta viață s-a cheltuit în van pentru-o cămașă goală, pentru-o Elenă. Traducere Aurel Rău
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate