agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-03-31 | |
Te-aș scrie-ntr-un pastel de primăvară, să te-nvelesc în foșnetul de clipe,
că tu-mi răsari senină-ntâia oară, de faci amurgu-nfiorat să țipe de bucurie că-n pustia vieții s-a întrupat așa minune blondă, încât și cel mai aprig poetastru s-ar dezbăra de spiritul de frondă. Se dezvelește floarea din cireșii crescuți într-o grădină de poveste, parcă ar vrea să-mi spună că-i e bine sau, mai degrabă, să îmi dea de veste că nu-i fior mai sfânt în lumea asta decât într-o iubire preacurată, care nu-și pierde-aroma niciodată, chit că se lasă, uneori, furată. Știu, vine-aprilie în pas de voie. Mai trece-un an, mai trece o femeie. Pe-aleea vieții mele-nsingurate, a mai rămas o ultimă scânteie s-aprindă-un foc dumnezeiesc de liber, ce-mi luminează drumul către Viață, atunci când totul pare-n jur că-i negru, că lumea-aceasta pare-a fi de gheață. N-a fost să fie vreun pastel, vezi bine, ci doar o melodie strecurată din glasul meu ce-i înfrățit cu cerul, din inima ce-ți este închinată. Rămân departe, maștera de soartă n-a vrut să fim alături pe vecie, dar faptu-acesta nu-i prilej de-amaruri, doar, poate, de-o albastră nostalgie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate