agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ ăștia care nu au murit, bătrâne nichita, îmbătrânim la fiecare aniversare a ta
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-05-06 | |
Pesemne, stele am visat,
– Pe-un cer, din timpuri grele, La tini` pe trup s-au arătat Tulpini prea vechi de stele. 2. Și, poate, vremuri de-început Spre spații să te cheme Și ai scăpa, din azimut Spre-întâile lor gheme. 3. Care sunt stele ce se nasc, De mult, se scrie vreme, Și poate, încă, stele pasc Lumini ce cresc, devreme. 4. Din apă, este dorul meu, Căci eu odesc` viața! Iar dragostea de Dumnezeu Se naște dimineața. 5. Cum mai sclipea-n, dor, sânul tău Chemându-mă, pe moale Căldura ta, ca un pârău Din trupul cărnii tale. 6. Îmi pare-acum că un sărut O poamă, dulce-mi vine Și pielea ta, de început, Se vaită, cu lumine. 7. Și cred că dacă n-aș ținea În palma asta aspră Un sân, parfum din carnea ta, Muri-voi, noaptea-albastră; 8. Ea, de frumoasă, cum vă e Gingașă, o gazelă; Și poate pasăre-ar păre Pe-o luntre fără velă. 9. O mănăstire trupul ei L-am prins, întâia oară... În luntrea cărnii îi prăsei Doi sâni ca două pară. 10. Și dacă,-odată, ai văzut Cum geme căprioara, Spre omul, când l-a cunoscut De ea, spune vioara. 11. Și de adăst, un pic, s-o văd Îmi pare că un rege A luat un pumn de lut, prăpăd! Frumosul să-l dezlege. 12. Îmi pare, multe nu am spus, De cum vă este fata, Ea e duioasă, ca Iisus, Mireasma-înlăcrimata! 13. Iar dacă zac, de două ori, Spre genele închise Îmi par că nu sunt închisori În moarte sau în vise. 14. A treia oară,-am coborât Cu pasul, de la stână, La ea, îmi trece de urât, Că am viață-n vână. 15. Și-mi pare, nimeni n-a știut Că e așa frumoasă; Dar mie, -odată mi-a părut C-ar fi ca o mireasă. 16. Îmi pare că, în părul ei, Stau stelele de ziuă; Și-ochiții-s frumușei Și nu mai știi de iuă. 17. Bujoru,-n părul ei, părea O floare dintre stele; În părul ei, ce izvora Din noaptea fricii mele. 18. Când coboram, pe munte,-n jos, Copiii, după mine, Și nu știam, neserios, Cătam mieri de albine. 19. Cu un așa frumos păcat, I-am coborât la ușă, Îmi pare, nimeni n-a aflat, Afară, de-o mătușă; 20. Și prunca mică, îmi părea, Tot culegea afine; Când coboram, pe piatra grea, Fetițele, cu mine... 21. Și nu vor ști că m-am deschis Cum liliacu-n fiii, Și, adăstând, acum, în vis, Îi rătăceam copiii... 22. Un alt păstor, mai dulce ca Feciorul ce ți-apare Ileana altul n-o afla Și nu ar fi oricare... 23. Și dacă,-odată, ai aflat, Pe drumuri de răscruce, Că se scoboară un bărbat, Pe lângă loc de cruce, 24. Tu pleacă-ți capul în pământ Să nu știi ce-l așteaptă! Căci, poate-adus, frumos, de vânt Îi bate ei, în poartă! 25. Copiii l-au lăsat, târziu La poartă nu e nime` Pe uliți, totul e pustiu S-au risipit, puștime... 26. Cu un așa frumos păcat Îi bate Ioan la ușă Îmi pare nimeni n-a aflat Dar știe-o țigăncușă 27. Te pleacă, omule și lut, Că nu ai ști ce vine Îmi pare, stelele-au crescut Ca trandafiri, pe spine. 28. Să nu poți ști ce stă în scump Paharul, ce deșartă Din mierea ei, pe care-o rump În rană, bat la poartă. 29. E fața-i, plină de lumini, Căci l-a văzut pe mire, Prin merii adolescentini, Ce-l scaldă, cu uimire. 30. Un mai frumos, nu a văzut Îi pare,-un păr de aur; Și ochii-i nu i-a cunoscut Un trup, inel de faur. 31. Cine ești tu? Și ce îmi vrei? Întreabă-înduplecată. Poate pe-o laviță, să stei, Cu trupul tău de fată! 32. Și poame multe îmi vei da, Și îți vei face milă, Când mână mea s-o așeza Pe olul din argilă. 33. Să-mi dai puțină apă-n schimb Pe-o mică sărutare Îi spuse el, încet, un nimb De flacără și soare. 34. Și poate-așa, doar, îi păru Căci lumea e ciudată Un vis prea mare ne-încăpu Ca un zuluf de fată. 35. Și poate, doară, nu știm noi Cum lumea se mai ține Cât stele, sus, se-arată, roi Cu basme și mulțime. 36. Și poame dulci, s-or desfăta În mărul de la poartă Un fel de pom de catifea Ce lunile-s deșartă. 37. ”Și poame multe îmi vei da, Și îți vei face milă, Când mână mea s-o așeza Pe olul din argilă. 38. Să-mi dai puțină apă-n schimb Pe-o mică sărutare Îi spuse el, încet, un nimb De flacără și soare.” 39. Și nu a trebuit mai mult, Ca el să îi șoptească, Sau să îi șuiere-n, tumult, Din pofta lui trupească. 40. Ileana, parc-a tresărit, Dorința ei de fată, Nu știu, acuma, ce-a zărit E vie și curată... 41. Eu, mere am să-ți dau, fecior, Și apa e destulă... Am tras, la ziuă, din izvor... Gingașă-i și credulă! 42. Zic, merele s-au copt, din nou! Dar nu la noi, pe munte... Că ai tu mere, și-un trusou De rochii foarte multe... 43. Tu adă vadra, și, pe dat, Primește-mă, în casă, Pe-afară frigul s-a lăsat Odat` te fac mireasă! 44. Căci, lasă-mă să te alint, Cum nu te ține nime` În ceruri stelele ne mint Că viața-i dalb`, și ține! 45. Un strop de cer, pe gura mea, Când buzele-mi se-adapă! Din apa, ce i-o întindea Din vadra fără groapă. 46. Un strop de stea, pe buza lui Și gura ei întreagă Să nu mai fie-a orișicui Ci să îi steie dragă. 47. Un strop de cer pe gura mea Când buzele-mi se-adapă! E floarea ce i-o întindea Cu lacrima sub pleoapă. 48. Și fost-a un sărut dulceag Lăsat, demult, de stele Și cum l-a prins, de-atunci, de drag... Ivitu-s-au inele... 49. Îmi pare, luna a zăcut De sus, în trei lucarne Și, cred, o stea i-a cunoscut Le-a coborât în carne. 50. Un strop de nea, pe gura lui Le-au încăput sărutul Și ea, acum, a nimănui Și visul, abătutul... 51. Să îl mai țină-încetișor Să-i steie, pentru dânsul O stea legată de un nor Când o cuprinde plânsul. 52. Ci lasă-mă să te alint Să te cuprind în brață! Pesemne luna de argint Se gată-n dimineață! 53. Tu ține-mă de mijlocel Și-mi află dezlegarea! Pesemne cerul e ca el, Și el ar vrea chemarea... 54. Tu ești chiar raiul pe pământ! Tu ești alesul florii! Așa-i șoptea, alunecând, S-o vadă pețitorii... 55. Căci de acuma, suliți cald Răpun pe orișicare E, încă, albul cel din fald Le dă întâmpinare. 56. În straie, noaptea se-încingea Văzând, iar, frumusețe... Dar o pereche, alegea: N-a vrut să-i dea binețe! 57. Tu ești chiar roua ce-a căzut În trup, de dimineață! Sărut, eu nu am cunoscut Dar eu ți-am dat viață! 58. Îmi ești chemarea spre păcat Și ești alunecare! Păstor, ca tine, n-am aflat Și n-am știut de soare! 59. Cuprinde-mi pieptu-încetișor, Să stăm, acum, pe prispă, Și poate fiecare nor S-o scurge în batistă... 60. Să stăm acum, îngemănați, Ca stelele-între ele, Tu spune-mi de păstorii frați, Și zi-mi, iar, de inele! 61. Îmi ești chemarea, spre păcat, Și ești alunecare! Bărbat ca tine, n-am aflat! Nu ești ca orișicare! 62. Îmi pare, coapsa i-a cuprins, Pe mini` pe umflă plânsul Să spun de basmu-acesta nins Să-ți zic, acum, de dânsul. 63. Ileană, repede-ai lăsat Să intre omu-n casă! Cu poame, tu l-ai ospătat Dar n-o să-i fi mireasă. 64. Tu ești chiar raiul pe pământ! Tu ești aleasa florii! Așa-i șoptim, alunecând, De teama non-pudorii. 65. Cu mere, el s-a ospătat Și i-a intrat în casă. Țigani, afară, au aflat Că fata cea frumoasă, 66. Lăsat-a jos oblonul greu Și l-a iubit în taină; Îmi pare, ca feciorul meu! Iar fata este faină! 67. Pe la ferestre, norii grei Au prins să bată ploaia; Iar eu de-aici nu-întrezăresc Păcatul și odaia... 68. Sunt mai frumoși, ca-n început, Un zeu cu-a lui lumină; Îmi pare că sunt zei de lut Frumos, târzia vină. 69. Îmi pare, Cerul coborât La ei, în Vadră, timpul Și nu știu cum de s-a vârât În ochii-mi, tot Olimpul. 70. ”Și poame multe îmi vei da, Și îți vei face milă, Când mână mea s-o așeza Pe olul din argilă. 71. Să-mi dai puțină apă-n schimb Pe-o mică sărutare Îi spuse el, încet, un nimb De flacără și soare.” 72. Eu îți voi face doi copii Cu pielea ca de lapte, Și nimeni-n lume nu va ști! Așa-i spunea (prin șoapte...) 73. Din trupul meu, doi prunci micuți Care să fii-va tine! Îmi pare-atunci, că de la munți Un zvon, ca de albine, 74. Se auzea prin ceruri reci... Sunt stele, scânteiază... Durerea, astăzi, mi-o petreci De dincolo de rază. 75. Tu ești nebună, draga mea! Te-am cunoscut, de ziuă! Îmi pare luna, se hlizea, La ce râdeau și iuă... 76. Eu te iubesc, și m-ai ghicit! Așa să-mi stai, în taină! - O stea, de dincolo de schit, Zicea că mândra-i faină! 77. Ne facem casa, sus, în munți... Să nu ne știe nime`... Doar brazii, munții, cu-a` lor frunți Și-a loc întunecime! 78. Și ne-om ascunde prin colibi` Să stăm cu căpriorii Și o să-ți fac lipii cu hribi Când stau, pe casă, norii... 79. Din trupul meu, îți dau fecior Și, cred, și o fetiță... Așa-i șoptea, pe braț, ușor, Și își lăsa-o cosiță... 80. Ne facem casa sus, pe plai, Unde mai vin ciobanii Să rămânem în colț de rai Astrâng, cu tine, anii... 81. Îmi ești pierzare, draga mea, Iar eu cioban la stână, Nu pot să `mâi, în casa ta, Mai mult de-o săptămână! 82. Dar te iubesc cum nu vei știi Bărbatul să iubească... Și îmi vei ține doi copii Acolo, sus pe creastă... 83. La stână, o să păstorim Peste cinci oi, o sută, La iarnă, te-oi iubi, să fim În nuntă, ne-începută; 84. Te-oi învăța, cu graiu mieu Cum zace,-n vedre, brânza! Ți-oi da plăcinte, vinuri, eu Așa să-mi fie-osânza! 85. Și te-oi iubi, atunci, deplin, Căci îmi vei fi nevastă, Și nu știa, atunci, venin Ce ar fi fost năpastă; 86. Pe-afară zorii se hlizeau Stătea la el în brață; Îmi pare, dânșii-i blestemau Acum, spre dimineață. 87. Și ultimele, stele,-încet Priveau îmbrățișarea; Precum iubește un poet Să vază, singur, marea. 88. Departe, sori invidioși Duceau, pe căi de lapte, Invidia din ochi sticloși Pe merele ei coapte... 89. C-un braț, e prinsă de Ioan Și ține-îmbrățișarea! Cum anul leagă strâns alt an Și fulgii țin ninsoarea... 90. Îmi pare, ultimul lui strai Păstra, adânc, secretul În munte, sus, adânc, pe-un plai, Nu îl iubea ascetul... 91. L-a blestemat, cu un cuvânt, Să nu își ia mireasă! Că dacă-și ia, până-n pământ, Năpasta să-l descoasă! 92. Pe la ferestre, doi țigani Cătau, acum s-o rumpă Ce era cu fata, cu Ioan, Cu legătura scumpă... 93. Pesemne,-n casă glasul lor Un fel de mică oaste, Ci o mătușă, la picior, I-a dus înspre năpaste... 94. Și ele iute s-au zorit, Femeile din casă, Să-l de-a afar` pe nepoftit Nicicând n-o să-l mai lasă. 95. Ileana-i plânsă și, mereu, La geamuri fără soartă. ”Eu sunt chiar raza, din antreu, Ce-ți intră pe la poartă!” 96. E-n lacrimi, mult a mai zăcut Cu ochii, pe la uliți`, Cum soarele e prefăcut În zeci de mii de suliți`... 97. Ce lăcrimare e în cer, E bolta-îndurerată, Îmi pare soarele-un cerber Ce plânge după-o fată. 98. De seara, azi, se va lăsa, Pe poartă, s-o mângâie, Așa mă simt, în lumea mea, Că-i unsă cu tămâie... 99. Căci fata, astăzi, a plecat Să steie-n mănăstire, Pe ochii ei, fără păcat, El i-a rămas de mire! 100. Își amintește, oare, cum Pe brațe a ținut-o, O șoaptă caldă, nu oricum, Cum, poate, a crezut-o. 101. Și credem ochii ei curați, Îi știm promisiunea, Ce doi copii-îndelung visați Și-o stână, în genunea, 102. Unde-adăstau și nori, și miei, Și stele nepătate, Acum coșmaruri și idei, Din viețile furate; 103. Căci timpul, vârsta, spală tot Și l-a uita odată... Și timpul va-îngheța,-n complot, O viață nepătată! 104. În mintea ei, doi copilași Desculți, merg sus, pe munte Cu ei, frumosul ciobănaș Ce stă să îi asculte... 105. Căci lacrima i-un început De aspră penitență Nu-i soarele nepriceput Să-i dea, ușor, clemență. 106. În lacrămi, o găsim mergând Să steie-n închinare La Crucea sfântă, care-un gând Așteaptă de-la-oricare. 107. Și, parcă, Ceru-îndurerat `Napoi la el primește Un suflet poate întinat Și de păcătuiește... 108. Și parcă cerul, de dureri, De sus, pe ei, i-ascultă Păcatul lor, acel de ieri Ar vrea durere multă. 109. Și parcă Ceru-îndurerat `Napoi la el primește Un suflet, credem, încercat Nimic nu îl privește; 110. În lacrămi, o găsim mergând Să steie-n închinare... Nu-i ca Ileana pe pământ Ioan, nu-i ca oricare... 111. ”Și poame multe îmi vei da, Și îți vei face milă, Când mână mea s-o așeza Pe olul din argilă. 112. Să-mi dai puțină apă-n schimb Pe-o mică sărutare! Îi spuse el, încet, un nimb De flacără și soare.” (Din următorul volum.) (”Suspinele cele mai vechi, pe care le-am auzit”) |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate