În grădina de pe strada Baladei
cu o dulce muzichie litania ploii
și staccato-ul loviturilor de gong pogorâte parcă dintr-altă lume
cu un fârtat autointitulat liber poezionist
ne ostoim gâtlejurile însetate
și discutăm de poezie
cenacluri și tabere
de Irlanda cea mereu verde
și pâinea neagră a emigrantului ce poartă cu el
diplome și atestate inutile
și penița
la care se întoarce de cum reazemă pickamerul în rastel
și pe când mușcatele din glastre se scutură înviorate
și din stradă răzbate răsuflarea asfaltului răcorit
despre cum fumătorii inveterați nu mai au miros
iar asta îmi pare nespus de trist.