vuiește în mine izvorul, pădurea
în freamăt de brazi temeri întrevăd
pe drumul blestemelor triumfă securea
arborii neiubiți sunt sortiți la prăpăd.

miraje defrișate au sărăcit munții
Doamne ce păcate au pădurile gliei ?
curg întrebările prin sudorile frunții
și mult mă întristează plânsul ciocârliei.

arborii suprimați au ajuns sicrie
corpuri de mobilă prin voință nebună
din țară se înalță la cer o furie
plângeri și supine au ajuns la lună.

moartea arborilor grea istorie scrie
răscolește-n mormite liniștea străbună.