mi-e toamnă în priviri și încep
să cadă din mine frunzele...
mai întâi de pe ochi
când mi se dezgolesc pleoapele
cromatic văd cum se împrăștie
culorile din nesositul octombrie
și mă cuprind...

și îmi surprind
visele-n culori

mi se vor desfrunzi apoi gândurile
și înfrigurat am să tac
tot mai golaș în mine,
tot mai copac
înconjurat de o răceală
de un alb opac

după ce mă voi adapta noii stări vegetale
am să anticipez primăvara din suflet
aducând într-un colorit de petale
visele și pleoapele
într-o trăire frenetică

îmbrățisând ca un nebun
soarele și apele
departele și aproapele.