Clădiri și străzi dorm scufundate-n noapte.
Patul e larg, spre-a ne prii popasul.
Iubirea, sfetnic bun la multe fapte,
Mă-ndeamnă să-i las locul liber; ceasul
E liniștit. Călcând parcă pe șoapte,
O simt venind, oricât de-ncet i-e pasul.
Îi sorb cu ochii lacomi forma-naltă,
Întinsă alături, pieptul meu tresaltă.



Traducere Ștefan Augustin Doinaș