poligraful nu încetează să târâie acul pe hârtia albă

lăsând urmele roșii ca și cum ar fi bătăile unei inimi în fibrilație

sunt întrebările la care trebuie să răspund deși nu mă întreabă nimeni, nimic

trebuie să răspund tot timpul cu da

are loc un recul ca la o armă veche ce se descarcă greu de fiecare dată când încerc să mint

trăiesc într-un hotel zi de zi mă cuprinde tristețea pentru un moment gândindu-mă la toți cei care intră și ies

pe ușile glisante / un carusel al unei și mai mare tristeți

m-au întrebat dacă sunt pregătită să mor și acul poligrafului a tremurat

m-au întrebat dacă sunt gata să iubesc și acul poligrafului a stârnit un cutremur

alveolele din plămâni stau gata sa plesnească

(emoția e firească, emoția e o pasăre vie )

nu am final pentru aceasta poveste

pentru că toată viata se derulează ca și cum aș fi în fața unui pluton de execuție

și pentru inimă nu exista detectoare

tresare rapid și scurt / atunci când viața o părăsește dar

poligraful a eliminat toate răspunsurile mele greșite

și am rămas într-o rochie subțire și albă în ploaie, așteptându-te să-ți spun da.