de veci în vis iubirea se împlântă
cu rămășaguri de divinitate
umblând cu fericirea-n rai în spate
pe imn a iscăli sub ploaie sfântă...

fiirea are cojile crăpate
și-un miez de noapte clipa înspăimântă;
când pasărea-n cenușă ivers cântă
cu tine urc în iadurile toate...

ci sensuri neavând a da peniței,
căutător de-amor în pielea ta
cuvântul meu de încâlcit în ițe-i...

că sângele mi-e-n drag spre a uita
ruinei sacre șoapta rămășiței
de când lumina-n ape se văita...