agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-11-22 | | Înscris în bibliotecă de ștefan ciobanu Lucrurile de lângă noi cresc de parcă ar fi niște copii și-i privim într-o zi surprinși că au ajuns oameni în toată firea nu ne vine să credem când le găsim în buzunare țigări sau când îi surprindem sărutând o fată Lucrurile ajung nubile, devin mai puternice decât noi, când le revezi (când, adică, le vezi pentru întâia oară cu adevărat, așa cum sunt în realitate) și-ți dai seama de vigoarea lor, nu-ți vine a crede- tu ești din ce în ce mai fragil, mai sfărâmicios - vaza din sticlă albă acum e ciobită, îți amintește seara când ea a vrut să așeze acolo garoafele, vaza i-a alunecat și a spus, Urăsc florile Bomboniera de pe colțul bufetului are pe fundul ei câteva bomboane de mentă în clasa a III-a învățăm despre numere mari și învățătoarea ne-a spus că un milion este un număr foarte mare, atât de mare încât dacă ai vrea să numeri din unu în unu până la un milion nu ți-ar ajunge toată viața ca să sfârșești. Lucrul acesta m-a lăsat perplex. Am rugat-o să scrie numărul pe tablă și a scris 1.000.000.(Poate că numărul acela a fost pentru mine prima reprezentare falsă a zeilor). Crescând, întâmplarea din clasa primară îmi revenea uneori în memorie, mergând pe stradă, în timpul cinei, când făceam dragoste etc.Ajunsesem la vârsta la care un simplu calcul mi-ar fi dovedit dacă învățătoarea spusese atunci adevărul, și totuși amânam să fac o socoteală de câteva minute ce mi-ar fi dovedit că se poate număra până la un milion în câteva luni (cu pauze rezonabile de masă, somn etc) Amânarea a avut asupra mea influențe nefaste, mi-a creat nenumărate stări negative, uneori, în câte o împrejurare plăcută îmi amintesc brusc că nu puteam număra într-o viață de om până la un milion și toată seara aceea era întru totul ratată. Și adevărul este că modesta și, la urma urmei, buna mea învățătoare, nu a fost singurul dascăl de care trebuia să ascult topite definitiv, fac corp comun cu metalul și nimeni nu îndrăznește să o curețe. Eșarfa vișinie a dispărut, Scrumiera s-a spart de curând, praful încă nu s-a depus pe locul unde a stat și o pată rotundă, de curățenie întrerupre uniformitatea prafului de pe bufet. Nu s-a spart, de fapt a fost furată, cunoaștem și hoțul. (poeziile au fost preluate din IUSTIN PANȚA - OBIECTE MIȘCATE (I) ed Vinea 2003, București)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate