iau la întâmplare din sacul cu iluzii
una care să mă ducă aproape de cer
zac în noapte cu lumini în perfuzii
pe pajiștea gândului parcă-s fagocer.

visul vine și dispare ca o fată morgană
deznădejdea mea e ca o piatră dură
râpa melancoliei se cască lungană
urcușul pe Golgota e greu peste măsură.

crucea mea e sculptată cu versuri
litere în lacrimi au scris numele meu
tot romantismul meu cu multe înțelesuri
a fost pecetluit de Dumnezeu.

mă învârt în caruselul cu iluzii
amețită de forfota atâtor concluzii.