aș putea să învăț să visez
dacă nu mi-aș înghesui
singurătatea în cochilia unui melc,
am uneori cu mine sufletul
când nu-l las într-o carte
precum aș păstra o floare
un zâmbet sau chiar un fluture,
în timp ce le sărut,
femeile mele ce-și pierd cerceii în iarbă
spun că iubirea este o iluzie,
strada va păstra
exponate de la sfârșitul lumii
în care iubirea neîmplinită
va fi ca de lup flămând
știu că suferind
îmbrățișările reci
îmi vor pregăti așternutul iernilor ce vor veni.