agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-02-11 | |
nu e nevoie să povestesc mai mult,
bineînțeles că erau maci roșii, erau fiindcă numai acolo și în acea vară puteau fi maci exact în calea mea, pe un drumeag secret sunt mulți oameni care țin minte în detaliu fiecare tufă de măceșe din grădina lor, chiar și ghemele de troscoțel ascunse pe sub garduri, ei știu când și exact unde apar și înfloresc toate ei știu cât de moale e trifoiul nou sub talpă și cum pocnesc boabele de hurmuz alb când le calci. memoria nu e doar clepsidra care înghite lacomă nisipul, memoria este și a vieții și a morții pietricelele de cuarțit din copilărie s-au răspândit în lumea orașelor asfaltate, pe la colțul cafenelelor, și clopoțeii de yucca înfloresc acum în curtea bisericilor pe unde mă plimb întâmplător adun câte o castană toamna să o am lângă mine cu emoția de a o ține în palmă și a o privi colorată intens și deplin, dar pedepsită să nu rodească decât bucuria mea în iarnă adesea zăream norii prin frunzele fragede ale viței vitralii țesute ca niște degete de copii, care abia dacă atingeau cerul și soarele trecea ușor prin ele. căutam an de an cum răsar păpădiile, până când am îmbătrânit și abia atunci am găsit cărarea prin orașul mare și bătrân ca un codru, plin de plante din copilărie și cu melcii bruni de odinioară traversând trotuarul pe o stradă aproape de strada mea nu e nevoie să povestesc prea mult, findcă nu doar cuvintele ne leagă ca un ocean de restul lumii, ci și toate lucrurile colorate, care apar și dispar pe retină. și toate sunetele și ritmurile de demult sunt azi cu mine aproape la fel ca într-un concert neascultat până astăzi. unele culori sunt piatră de temelie, altele sunt aripi de fluture, precum macii aceia când visam că m-am îndrăgostit într-o vară, și nu era așa, în singurul an când ei au crescut exact în drumul meu, și poate doar vântul le știa povestea trecătoare
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate