cu miez rostirii eutanasie
la gură așezăm spre cântec vinul
din drum în șanțul colț cu preapricinul
să stăm în nas și să vorbim curvie

de sticlă-amice, un pahar mai ținu-l
pe-al meu să îl ciocnești, ca-n Paști să fie
a Ouălelor sacră gălăgie,
să ni se spargă mințile și chinul

să urle în beția noastră sfinții
și rezemându-ne de gard alăturat
și Domnul să ne ia la înjurat
de a ne clănțăni măseaua, dinții

spre aer luptă-n piepturi ni se duce,
în respirații ce ne sunt uituce