agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-04-10 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Căci, doamne, marile oraşe pierdute sunt şi despletite; Ca dintre flăcări fuge cel mai mare – şi să-l aline nu e alinare, şi curg micile-i ore risipite. Trăiesc acolo oameni, trăiesc greu şi rău, în case-adânci, şi gestu-i înspăimântă, speriaţi mai rău ca turma nou născută; respiră-afară treaz pământul tău, ei însă sunt şi nu mai ştiu că sunt. Acolo cresc copii pe lângă geamuri, ascunse-n umbre veşnic cenuşii, şi nu ştiu că afară, flori pe ramuri cheamă spre zări, spre vânt, spre bucurii – şi nu pot fi decât copii şi-s trişti copii. Cresc fete-n floare spre necunoscut şi le e dor de calma lor copilărie, dar nu-i acolo ceea ce-au cerut, şi tremurând se-nchid pentru vecie. Şi în ascunsele odăi, din fund, au zilele maternităţii amăgite, nopţi lungi, cu scâncet fără voie izvorând, ani fără lupte, reci, cu forţe vlăguite. Şi-n plină beznă stă al morţii pat, şi-ncet ele-l doresc, cu-nfiorare, şi mor ca-n lanţuri, mor îndelungat, şi ies din casă ca o cerşetoare. traducere de Maria Banuş
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate