Nu din nimic
Nici din ceva
A făcut El lumea.
Cu pasul mic
Mă plimb prin ea
Și cred că sunt cineva.
Dar nu-s nimic
Sunt doar o boare
Un tremurat de floare
Un punct cosmic
Ce devine tot mai mic
Sunt eu – un veșnic
Pitic.

Și dacă n-ar fi El
N-aș respira
Și dacă n-ar fi El
Ce-aș admira?
Cum aș putea oare învia?
Căci totul e o minune
Ce se supune
Doar Lui
Și altcuiva nimănui.

Nu din nimic
Nici din ceva
A făcut El lumea...
Iar eu – tot mai mic
O voi contempla
Fără a umbla.
Doar cu inima.