agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-04-23 | |
s-au dus rând pe rând prietenii mei
prietenii mei care au vânat cu mine lei s-a dus și peter boactărul de la kuhntop supermarketul de la marginea orașului dar eu încă îl văd lac de sudoare vara la bustul gol în ghereta lui magică ridicând paleta roșie verde încă îl văd tremurând înghețat în ghereta lui magică iarna în palton de soldat din al doilea război mondial cu cizme nemțești și căciulă rusească de pe vremea comuniștilor ce bucuros era el să ridice paleta roșie verde ce important se simțea el să ne-arate acces liber acces interzis sens și nonsens îl salutam de fiecare dată și de fiecare dată ne saluta zâmbind acum în locul lui a fost așezat un semafor cu baterie dar zâmbetul său încă mai stăruie în ghereta abandonată s-a dus și măciuceanu proful de istorie s-a dus în istoria pe care ne-a predat-o nouă celor de la capătul ei s-a dus și olga profa de română frumoasa profesoară cu un tic dumnezeiesc s-au dus s-au dus și radu cârneci și brumaru și chirvasiu și mihalcea și doclin poetul care iubea poeții și poezia poetul din orașul cu poeți s-a dus din subterana lui în subterana lumii ieri s-a dus și arcadie profesorul de sport din primară prietenul meu care a vânat cu mine idei jumătate neamț jumătate rus când germania a invadat uniunea sovietică i-au dat numele adolf și l-au botezat catolic jumătate rus jumătate neamț când uniunea sovietică a invadat germania l-au numit arcadie și l-au botezat ortodox dar adevăratul său nume este cel adunat pe o carte de fabule poezii epigrame arcadie in arcadia cum se zice astăzi vineri 13 mănânc polonezi cu muștar beau bere ursus și mă gândesc la el că a uitat să mănânce a uitat să mai bea a uitat să mai fie și cât îi mai plăcea să cânte să ne-ncânte cu acordeonul său weltmeister după un pahar de răchie și un recital de fabule cum apăsa cadențat pe câte o morală nepieritoare cu aerul că schimbă lumea această lume mereu în schimbare în care vii hotărât să rămâi dar ești totdeauna pe picior de plecare
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate