agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ ăștia care nu au murit, bătrâne nichita, îmbătrânim la fiecare aniversare a ta
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-05-11 | | venise & ziua aceea a întoarcerii în paradis în păduri necuprinse decât de om / la mijloc nu mai era nimeni prin frunziș de arțar-ovații lumea dispăruse ori nici nu se mai pregătea să moară milenii întregi se ascunseseră-n soarele-ou-primordial cu precizie fundamentală îl urmam pe matrix el se descompunea în mine cu un fel de pași pe montain-bike ministresa educației surâdea online lui spiru haret i se dărâmau școlile aceasta era întrebarea ce mai putem dărâma unde putem săpa cu târnăcopul de lemn încotro / la microscop se studiau cu girofarele vameșilor îndetoatele anul de grație 2020 poemul devenise mitologic avea putere de sfinx de pasăre phoenix de nefertiti hrănind-o din balcoane totuși se știa într-o clipă această lume o să dispară acest poem o să rămână prin păduri necuprinse nici măcar la mijloc ultimul cuvânt al lui matrix virus-poem mă uitam înspre nord la mușchiul copacilor la stejar la corni la căpioara neucisă de tatăl lui n. labiș la tora-bora la borna km din locul în care ghilgameș l-a zărit pe humbaba la felul în care dispăruse ultimul capitol al lumii mikku &pikku & de ce dispăruseră mi-era dor de întinderea nonasecundei înțelegeam că trebuie să mă umplu de timp cum înțeleg timpul care nici nu există cum nu mai există umbra școlii spiru haret întrupând sufletul care a adus în lumină miliarde de milenii de gigantice suflete ucise ori vii mai ales vii lumea se grăbea & nu se mai grăbea să trăiască se grăbea & nu se mai grăbea să moară pe creste de mamut de la antipa -n ovații copacii să ți se închine crengile intens gânditoare când devii transcedental pedalând pe iluzii fără gură și dinți cea mai mare statuie a lui buddha aruncată în aer transcedent o dimensiune la care matrix nu are cum să aspire
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate