I
În mine te căutam demult,
Nu te-am găsit niciodată,
Apoi lumea și trăirea mea
În tine s-au trezit.

Am fost fericit în ziua aceea,
Dar jubilația inimii
Neliniștită m-avertiza
Că nu-mi era nimic de-ajuns.

În mine a fost o rătăcire scurtă,
Însă degetele-ți somnoroase,
Culmi de pietate,
Îmi mângâiau deja ochii.

De-atunci tot pretinde
Liniștea aceea nesfârșită
Ce după amara osie
Te face să te bucuri și de furie.


II
Strălucește soarele în tine
Cu zorile ieșite iar.
Poți să mă rogi să cred
Într-o mare atât de veselă?

Azi carnea e înșelătoare,
Stă să destrame o inimă
Istovită de delir.

Dezamăgit de orice țel,
Se mai întoarce doar înșelător
Miracolul, orbește.

III
Dragostea mea pentru tine
Face miracole, Iubire,
Și când te crezi de mine vindecată
Te prind că te-amăgești, Draga mea,
Iluminându-mi ochii
Întorși la puritate.



Traducere Nicoleta Dabija