oameni întinși pe nisipul cald

mi-e greu să te desenez cu masca pe față

pe pânza soarelui

se văd păsările trecând încet prin fața lui

ca la o ruletă rusească una singură va rămâne pentru totdeauna pe pânză

/
e un război care nu se termină niciodată

e un acid care corodează totul

inima și visele oamenilor

/

pământul e din ce ce în ce mai negru

/
you want it darker

descarcă toate gloanțele în păsări

în oameni

în visele lor

vei vedea că nimic nu poate fi distrus

/
te desenez fără mască și îți văd zâmbetul

desenez lumea gravidă de atâta nefericire

/
sunt o lupoaică singuratică la marginea unei păduri

îmi cresc puii

din când în când ucid păsările

/
soarele roșu crapă și de acolo iese lumina

florile frumusețea stau aproape de el ca de un copil drag

/
dimineața mă gasește goală ca o pădure tăiată

dar am arma mereu la mine și pot să mă apăr

/
you want it darker

din când în când mă împușc cu ea

astfel sterilizez totul

astfel mă proiectez pe pânza de canvas a soarelui

/
din ce în ce mai des îmi dau jos masca

o arunc la bunker

și dintr-odată foamea și frica dispar

/
lupoaica păsările și oamenii sunt în jurul meu

din când în când respir și mă joc cu ei

/
you want it darker

din când în când las arma din mână

și adorm.