un colibri
a picat în lagună
după ce-a traversat marea

într-un priveghi discret cerul își lasă pelerina să cadă pe expiație

din ciocul deschis
soarele se prelinge tăcut
zborului violet vânturile cântă oratoriu perfect
coroana de nestemate din cosițele lumii
împletește secundei friabile
puterea schimbării

curajului
broderii de nove în ciutură îi dau mirajului de-a fi textură
cascadele sângelui în iureș de colibri
ies în avalul timpului
biruitoare

pe umărul luminii prins
în fibulă de aur
visul încheie capsele rănii peste furtuni crepusculare
în vertebrele omului

fotograma din sepia veacului
devoalează
taina izvoarelor și-a setei fără sațiu cu apa vie
clocotindu-ți în oase

omenirea învață să-noate contra curentului
din acvariu