Îți curge seva frumuseții-n vene
Și strălucești cu aripile-ți terne
De parc-ai fi un nefiresc delir,
Te-înalți și te cobori în visuri inutil.

O strălucirea vie a purei dimineți
Și noaptea o săruți cu a durerii gheți
Suav și fraged, cu chipu-ți insipid,
Te-ai transformat din rece în veșnic colorit.

Nu vei trăi magia eternei tale vieți
Căci ploile vor pune pe tine a lor ceți
Și din coconul mârșav din care ai fugit
Te vei întoarce iarăși pe pământ obosit.