plătesc dulcea mândrie că sunt
big in the city
atunci când văd chiștoace mă simt ca acasă
întunecat
infinitul își face planul în piața orașului
repet un verset din scripturi

iubirea îmi judecă ascendența cosmică
recunosc atracția față de oamenii răi
indiferent ce le-ai face nu te mustră conștiința

de parcă mi-aș urma destinul în lanțul trofic
bat străzile
podurile
lumina felinarelor face din silueta prostituatelor
prezențe absurde
de când a intrat în cărți răul nu mai este atmosferic
orașul cu o densitate occidentală de femei pe metru pătrat
se scufundă încet

beau ceva albastru-fosforescent
în pahare de-un metru
nu vreau să pierd vremea întrebându-mă
în ce stadiu
azi
îmi petrec timpul amuzându-i pe nordici

ador pietrele dispuse
circular
sângele își face loc printre cuburi
am aflat câte ceva unul
despre celălalt
mi-aș dori să nu se mai întâmple vreodată

dacă nu vorbesc despre el
nu trebuie să vorbesc despre reacțiile mele
nici despre lucrul pe care nu vreau să-l confrunt
suferința-
un ritual pe care dacă nu ai puterea să-l practici în public
ar trebui să eviți lucrurile intenționate

esența iubirii este încrederea oarbă
adorm furios

plin de grăsimea sacrificiului făcut cu răspundere
parfumul tău înseamnă că la sfârșit îmi vor da lacrimile
salivez la vederea ulciorului cu mied
tărie din lapte
de capră
îți desfac cămașa înflorată la gât îmi potrivesc
respirația după cum sânii tăi
fără greutate
vorbesc întunericului să nu îi rănească noaptea
plină de sunete joase

nimic nu se compară cu dragostea unei necunoscute-
vuiet din suprarenale
incită la panică și lux de cuvinte
vulgare

privirile lumii își modifică unghiul
atunci când olarul transformă felia de lut
într-un obiect de valoare
live
în Amsterdam și oriunde aud despre
acel dumnezeu pe care nu vreau să-l înfrunt singur