Pat de frunze reci,
pădure adormită.
Sus - cer de frunze -
crengi de măsurat tristeţi,
singurătate.
Un ţipăt sălbatec
trezeşte pădurea.
Înfricoşatu-mi trup
tresare.
Iau inima în mâini
şi-o rog să nu mai bată.
O aripă de vânt
răscoleşte patul de frunze.
Urmele dispar,
pădurea devine rece,
neprimitoare.
Încep s-alerg.
Mă-nspăimântă
sclipirea insectelor
în razele de soare,
aud susurul unei ape curgând
şi-alerg...
Alerg să mă desprind
de singurătate.